luni, 3 martie 2014

Supererou la 100 de ani - lectia de viata din spatele cutiei de tabla a unui cersetor


Un alt gen de supererou... Un alt tip de om, de caracter, de viata si cu siguranta, un om cu valori atat de diferite. Nu stiu daca este un sfant, dar povestea lui merita promovata peste tot. Reprezinta un model pentru toti si cu siguranta avem si in Romania multi oameni de acest fel doar ca ne este greu sa-i reperam pentru ca nu le cunoastem viata si pentru ca sunt prea discreti pentru privirile noastre grabite. Poate si pentru ca nu cautam sa-i aflam.

Acest batranel cu chip atat de bland demonstreaza lumii intregi, zilnic, ce inseamna sa fii un supererou. Nu seamana deloc cu personajele fantastice din filme, nu are un fizic de invidiat, nu apare in presa, nu are o aparitie spectaculoasa, insa are o arma mai eficienta decat a tuturor: DRAGOSTEA. Nu are prea multe bunuri materiale, insa compasiunea lui pentru semenii sai valoreaza mai mult decat un munte de aur. In straie  zderntaroase de cersetor, acest om nu face ceea ce ne-am putea gandi la prima vedere. Numele lui este Dobri Dobrev, si-a pierdut mare parte din simtul auzului in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial iar anul acesta va implini 100 de ani. Cu toate astea, zilele lui au acelasi program de zeci de ani. Merge pe jos multi km, cersind,  imbracat mereu in aceleasi haine ponosite si incaltat cu aceleasi incaltari uzate pana la refuz. Il gasiti pe stradutele orasului sau natal, Sofia (Bulgaria) unde isi petrece viata cerand cate un banut de la trecatori.



Ce este insa cel mai impresionant la acest batranel este faptul ca el nu cerseste pentru el, are o pensie de aproape 80 de euro si o baraca in care doarme. El cerseste pentru altii, pentru scopuri caritabile, pentru a ajuta copilasii din orfelinate.



Toti banii pe care i-a adunat pana acum (aproximativ 40.000 de euro) au fost donati centrelor de orfani care nu-si mai puteau achita la timp taxele sau facturile la utilitati. Nu pastreaza pentru el niciun banut din cei stransi...



Sunt oameni care l-au numit ”Sfantul din Baylovo” (satul sau natal). Asa cum ar fi de asteptat este iubit si pretuit de toti cei care-l cunosc, care i se adreseaza cu apelativul ”Bunicul Dobri” si reprezinta desigur, tot binele care poate fi facut pentru ceilalti, in cele mai grele si umile conditii...



Asa ca daca aveti nevoie de un model, astazi vi l-am prezentat pe Bunicul Dobri, un om care a renuntat la el pentru a-i sluji pe ceilalti, pentru a se bucura de toate darurile pe care le ofera altruismul umanitatii. Ajunge doar sa-i privim chipul si inima ne este inundata de blandete si de bunatate... Cu ceva mai multi omuleti din astia lumea ar fi un loc mult mai bun pentru noi toti.

cu toata pretuirea,
Pavel Dinu


surse foto: theologhia.files.wordpress.com/; http://i2.wp.com/www.michaelvincent.net; http://static.newsitamea.gr/

Niciun comentariu: