Treceam zilele trecute pe langa un chiosc de ziare si m-a frapat intreaga scena petrecuta in fata mea. O mamica se oprise cu fetita ei (de vreo 6-7 anisori) la chiosc pentru a cumpara cateva reviste. Nimic neobisnuit pana cand cea mica a observat in geamul chioscului o revista Barbie si a inceput insistent sa o ceara. Initial, nebagand de seama ce-i declansase copilului starea de disperare si de extaz, mama a incercat s-o linisteasca si sa-i spuna ca trebuie sa se grabeasca sa ajunga acasa.
Incercarea a fost, asa cum probabil va asteptati, una nereusita. Fetita s-a pus pe urlat, pe plans si mama, resemnata, a trebuit sa cumpere si revista respectiva, explicandu-i vanzatoarei ca asa face mereu copilul cand vede genul respectiv de reviste, pe care este nevoita sa i le cumpere destul de des, daca nu saptamanal, o data la doua saptamani sigur.
Priveam uimit scena si nu puteam sa-mi cred ochilor, inteleg toanele celor mici, mai ales ale celor caposi dar intamplarea in sine mi-a dat de gandit si dupa un studiu mai atent pe internet, concluziile sunt destul de grave, motiv pentru care am decis sa abordez astazi acest subiect.
Nefiind un cumparator de astfel de ”literatura”, am cerut si eu vanzatoarei aceeasi revista si am intrebat-o ce vanzare are publicatia. Femeia mi-a raspuns imediat ca are clienti vechi, care cumpara fiecare numar, ca sunt parinti care achizitioneaza si cate 2-3 astfel de reviste lunar, la insistentele celor mici.
Mi-am luat si eu revista, si m-am intors cu ea acasa, sa vad cat de ramolit am ajuns, de nu mai inteleg reactiile generatiilor viitoare cand vine vorba de mofturi. Cu siguranta ati vazut si dvs, prin vitrinele chioscurilor de ziare, revistele despre care va povestesc, si cu siguranta ati constatat cat de atragatoare sunt, ma refer la culori, la desene si la nimicurile pe care le ofera cadou in punga sigilata in care se afla si revista.
Ajuns acasa am desfacut revista si rasfoind-o am constatat ca in cele 20 de pagini frumos colorate, nu sunt decat titluri gen: ”Barbie la shopping”, ”Barbie in club”, ”Barbie la plimbare”, ”Barbie la mall” etc... Jocurile care macar teoretic ar trebui sa dezvolte imaginatia celor mici sunt extrem de putine si de simpliste, eu am vazut doar unul de tip puzzle, si unul in care cele mici trebuie sa lipeasca autocolantele (cadou la revista) pe o imagine pentru a recrea imaginea unei rochii de gala...
Nicaieri nu aparea vreun titlu sau vreo imagine de genul ”Barbie la scoala” sau ”Barbie la olimpiada de mate”... Nu, tot e axat pe distractie si atat. Si daca n-ati vazut inca pe cate articole pentru copii apare marca Barbie, va recomand sa fiti un pic mai atenti, la ghiozdane, pixuri, caiete, caserole pentru mancare, absolut toate articolele de imbracaminte si incaltaminte, pahare, castroane etc... La o simpla accesare google veti descoperi ca aceasta afacere produce sume fabuloase anual.
Cautand sa aflu mai multe despre asa numitul ”efect Barbie” am fost surprins sa constat ca ne lasam copii inoxicati cu o gramada de aluzii sexuale, cu multe comportamente deloc normale la varste fragede, asta pe langa toata nebunia din educatie si interesul tot mai scazut pentru studiu.
Daca ati vedea pe strada o tanara imbracata ca aceasta ”Barbie” (vorbesc generic, sunt mult mai multe papusi si marci de acelasi fel) cu siguranta ati gandi ceva de genul ”uite-o si pe asta, a iesit din casa, ca pe centura”. Industria despre care va vorbesc, impreuna cu materialele de promovare, nu fac decat sa creeze stereotipuri si sa afecteze psihicul celor mici intr-o foarte mare masura. Sunt parinti care nici macar nu sunt interesati sa vada ce contine o astfel de revista, daca le contrazice sau nu principiile pe care ei ar dori sa le insufle copiilor. Le cumpara frumusel, si le ofera sigilate celor mici, care, conform studiilor, nu mai cresc cu imaginea parintilor ca model, ci imbratisaza alte modele, cele pe care chiar parintii le ofera.
Daca stati sa analizati putin imbracamintea acestor papusi veti vedea ca sunt tot mai sumar imbracate, tot mai mulat si mai provocator. Iar fetitele cresc cu modelul asta pentru a deveni mai tarziu niste obsedate de proportii deloc sanatoase, de un fizic ireal care li se intipareste in minte de mici. Asta, bineinteles in timp ce mancarea de tip fast food este tot mai promovata si iti face tot mai multi adepti.
Iar la adolescenta ne minunam ca fetele noastre au comportamente deviate, ca nu ne mai intelegem nicicum cu ele, ca ar sta non stop in cluburi sau la cumparaturi si ca aleg tinute tot mai deocheate... Adolescenta este o perioada extrem de dificila din punt de vedere psihic pentru viitorul adult, insa asociata cu obsesia pentru un anume tip de fizic si de imagine nu face decat sa dea nastere cat mai multor depresii stari de instabilitate si confuzie psihica.
Mama nu mai reprezinta modelul copilului, imaginea pe care copilul sa o aiba ca exemplu, de cele mai multe ori nu este la fel de frumoasa ca o Barbie, nu are nici corpul ei (apropo, masurile respectivei papusi s-ar traduce printr-o anorexie destul de pronuntata daca ar fi sa le transpunem in realitate), nici ”outfiturile” ei. Iar la adolescenta mama ajunge sa fie destul de usor persoana non-grata in perceptia copilului.
Despre imaginea tatalui nici nu mai discutam ca oricum el pare a fi unul care a trait in epoca dinozaurilor si nu are habar despre toate noutatile si toate ”minunatiile” de pe lumea asta. Parintii devin doi oameni ”de evitat” pentru tanara care nu stie cum sa-si mai ocupe timpul pentru a ajunge la perfectiunea fizica, care sta sa isi analizeze critic formele in oglinda cateva ore bune in fiecare zi. Sexualitatea lor debordanta naste o alta abordare si din partea baietilor si veti auzi tot mai des ca ”in ziua de azi baietii nu vor decat sex, sunt niste magari”... Pai de ce? De ce vor doar sex? Oare nu-i indreptam in directia asta chiar noi, parintii?
Am adus in discutie cazul ”Barbie” doar exemplificativ, nu pentru a demonstra ca doar psihicul si perceptiile fetelor sunt afectate de stereotipuri. Si baietii sunt in agala masura atacati de curentul asta, iar efectele cred ca nu sunt greu de identificat. Cuvantul de ordine pentru toti copiii si pentru toti tinerii este DISTRACTIA.
Si pe urma va intrebati de ce merge societatea in directia gresita? Pentru ca noi, parintii nu realizam ce oferim, de cele mai multe ori cu buna intentie... Pentru ca noi crestem niste copii cu un handicap psihic major si pe urma stam sa ne plangem, ca nu ne mai intelegem cu ei! Pentru ca ne este prea lene sa gandim si poate pentru ca nu ne mai pasa!
Si daca o sa spuneti ca mereu generatiile urmatoare le-au scandalizat pe cele anterioare prin atitutdini, vestimentatie, concepii, am sa va atrag atentia asupra unui fapt, n-am negat in acest articol rolul unor exemple pozitive, n-am sa spun ca era mai bine daca faceau papusi obeze pe care sa le aiba fetitele ca exemplu sau niste burtosi pe post de super eroi pentru baieti... Spun doar ca nu mai avem grija ce oferim celor mici pentru a-i putea tine aproape, pentru a-i putea sprijini si pe parcursul adolescentei si pentru a nu ajunge sa ne mai plangem ca societatea e de vina, ca sistemul e de vina, ca nu mai stiu cine e de vina! Nu! pentru cum ne crestem copii suntem doar noi de vina!
In speranta ca v-am trezit macar interesul pentru a va documenta ceva mai bine pe aceasta chestiune destul de importanta, ma inclin in fata dvs,
Cu toata consideratia,
Pavel Dinu
sursa foto:http://images.idiva.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu